Trecuseră aproape 3 luni de când ne străduiam fără succes să ne ducem existenţa în camera de motel. Văzusem promisiunea unor vremuri mai bune în ochii ei preţ de două clipe într-o orişicare seară, dar cu răsăritul am concluzionat că iluziile nu sunt bune în situaţia noastră.
Reuşeam în continuare să o păcălesc că nu avem conserve ca să-mi rezerv 15 minute pentru libertatea mea mintală. Pe lângă asta, mai era şi locul nostru. Îl alesesem pe cât posibil aproape de motel ca să putem petrece mai mult timp împreună. Mă cizela în 15 minute cum nu reuşise nimeni să mă atingă, deşi eram sigură că el nu-mi înţelegea întotdeauna privirile. Adesea mă pierdeam şi eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu