Flagrant delict

Credeam că nu are să mă regăsească niciodată. Îţi începusem schiţa de o mie de ori, din o mie de unghiuri şi niciodată nu părea că îţi pot face dreptate. Culorile nici nu-mi vorbeau ca altădată, iar de cuvinte ce să spun, am fost o moară fără apă. Nu reuşesc să îmi amintesc incă ce încercam exact să fac.

În cimitirul ăsta de castele, pe tine te-am dorit cel mai mult. Nu pentru că-mi deschideai porţi, ci pentru cum le închideai ca să mă văd aşa, distorsionată, în reflexia materialului sumbru. Cum ai stat de fiecare dată de partea cealaltă, aşa mi te-am imaginat şi eu lângă mine. Pentru arta amorului, pentru un deliciu inocent pe care ţi l-am ascuns ca o ipocrită.
Să mă fi desenat o hartă, şi tot nu m-ai fi explorat mai bine decât ai făcut-o fără. Şi atunci uşile am început să le închid eu, şi nu pentru o artă, pentru propriu-mi ecou.
Nu-mi mai fi vânt pentru nisip, nu-mi mai fi uşi pentru castele.

It's obvious that it's real love because you disgust me.

A fortiori

Stimate domnule H.,

Aste rânduri nu aş dori decât să vă provoace repulsie. Ba mai mult, aş dori ca pentru prima oară să le vedeţi drept ceea ce sunt: un argument asupra faptului care ne-a adus desăvârşit în această situaţie: propria dumneavoastră persoană. Vă găsesc infantil, adesea dezambiguizat de ceea ce aţi dorit în nenumărate ocazii să vă definească. Intrigă până la refuz în ochii lumii, nu faceţi decât să jucaţi un rol pe scena marilor eşecuri. Dar nu sunteţi dumneavoastră în sine un eşec, ci rolul pe care îl transcendeţi. M-am dezgolit eu însămi de regrete ca să mă pot regăsi în sfârşit aici, oarecum în faţa dumneavoastră dar niciodată în suflet, şi m-am încurajat cu laude de sine meritate. Până la urmă, ce încerc să vă explic atât de intens, este că nu vă doresc decât să aveţi parale într-o bună zi pentru o oglindă ieftină. Să vă priviţi atunci prin ea şi să zăriţi ceea ce mie mi-a consumat prea mult timp ca să zăresc. Nimic.
Vă rog să luaţi de bună tot ce v-am mărturisit, întrucât intenţionez să fie ultimele 5 minute din viaţa mea pe care le irosesc pe dumneavoastră.

M.

World war

No easy way to put it out there, so if I'm not to make it simple, might as well make it rough. I like it rough. Women have become so fiercely unwanted nowadays. Not like " dang, woman, run for your lives! ". We're talking deep shit here. We're talking fuck and we're talking sex. Can you fuck? Great. Then maybe, if your boobs are big enough and your ass is the right size, you get a one night stand. And if you were good enough, then maybe he'll call again for another one. You'll run along living your life and he'll live his. He'll get himself a nice girlfriend who can't please him for whatever shallow reasons and then he'll call you again. Because you were a great fuck.
So I ask, what does my wanting to be swept off my feet make me? Monster? Mistake? Mind fucked? And in a world of such low values and ideals, what should I aim for? Pour a little spice in my soul.

Ready, get set, go

There is no such thing as a perfect relationship. There is no such thing as a perfect friendship. Human interactions depend on lots of factors. Like is she smart enough to be friends, is she pretty enough to take her out, what will people think, and for whatever matter, if I don't care what people think, will she care? Or will it just be another psychedelic, non-visual yet deeply emotional game? Of course I'm there for you. When we're alone. We don't want people to get the wrong idea. I trust you, you trust me. Let me tell you a secret, but you can't tell anyone. And that's how we connect each and every single time. Until something gets fucked up. You get expectations. You're confused. You're misjudged and until you can even sort things out in your paranoid mind, there is no relationship.
Let's play tricks on each other. I'll pretend I'm your friend and you'll pretend you're mine. And sometimes, just sometimes, we'll kiss and it will be great. But never, not ever.. kiss and tell. Start.

Bang Bang

Nu te poţi construi ca Evita nimănui. Sigur, cineva o să te iubească, în timp ce un alt " cineva " o să te pândească la colţul străzii cu un TK5 ca să îţi taie beregata. Ipso facto, nu există sentimente contradictorii. Ori iubeşti, ori urăşti. Ori nu simţi nimic. Aşa cum nu există scuze, există acuze. Eşti ori prea superficială, intrigantă dar nu la nivelul aşteptărilor, râzi prea mult, râzi prea puţin, nu ştii ce înseamna "futil", nu eşti sexy, sau undeva, acum câteva decenii, a existat un Alfredo şi ai devenit o epavă emoţională.
Nu-ţi ascunde defectele pentru nimeni. Pune-le la vedere pentru oricine are ochi să vadă. Măcar ştii că nu există decât două scenarii. Şi cu un TK5 mai ai şanse de scăpare. Ne vrem prea altceva pentru voi.