Te-ai visat în Grecia Antică alaltăieri. Eraţi tu şi ea şi vă contopeaţi în raze de soare. Vă încălzeau pielea şi îţi pare că le intuieşti încă în întunericul în care te scalzi. Credeai că poţi să ţii soarele în mână, dar iubirea e aşa: adult să fii, că tot copil te face şi târla-mârla poţi muta munţii din loc. Ce monstru, ce constructor de emoţii frumoase îţi mai e şi sentimentul ăsta. Dar tragi cu dinţii de el pentru că încă o vezi în tot şi încă o vezi în toate – chiar să spună numele lui în timp ce face dragoste cu tine. Ierţi, îţi cumperi un burete şi ştergi tot ce nu-i la locul lui în povestea voastră. Şi-apoi continui să iubeşti simţi.
Dar vezi, chibzuită să-ţi fie scrisă fabula ca să-i întelegi morala. Iubirea nu-i aşa. Tot ce-i durere în ea e dor şi tot ce-i iluzie e ce o precede. Altfel nu se cheamă “iubire”, altfel îţi e obsesie.
Aşteaptă. Cumpără-ţi un pix pe post de nou început şi caută un zâmbet. Când îl găseşti, scrie-ţi pe inima posesoarei dreptul de superficie. Curaj, Courage.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu