Basme?

Astăzi cer explicaţii şi mă aştept la un răspuns. În scris, de la oricine.
Ce s-a întâmplat cu timpul în care cuvintele nu cântăreau nimic? Mă refer aici la timpul în care cavalerii se luptau pentru mâna domniţei şi se întreceau în bătălii, în îndemnare şi în vitejie.
" What shall I do, milady, to prove my love to you? For that is no other sky and moon and sun than those which rise and set in your eyes. I shall bring you stardust, for it is as unique and pure as our love."
Şi partea frumoasă e că se ducea cavalerul pe o mârţoagă să îi aducă preafrumoasei obiectul promisiunii. Că se întorcea după un an, că praful de stele e greu de găsit, e cu totul altceva. Îi aducea. Şi atunci, ea ştia că vorbele nu sunt doar vorbe, că un cuvânt nu înseamnă silabe, litere şi diftongi, ci înseamnă fapta şi înseamnă praful de stele.
Eu nu vreau praf de stele. Nu vreau dovezi. Vreau iniţiativă. Un act în sine pentru că la asta te împinge iubirea.