Jojo - comentată şi adnotată

Să vă explic. Sunt inegală, disproporţionată în gândire, în sentimente, contradictorie, îmi place să obstrucţionez pentru că-mi dă impresia unui anumit control asupra eventimentelor şi asupra persoanelor, dar nu îmi place să controlez. Nu m-am născut lider şi nu o să cer îndurare pentru asta. Sunt haotică. Uneori nici pe mine nu mă pot controla.
Mă implic greu, dar mă implic mult. A doua zi mă trezesc înecată în aşteptări nevinovate şi încă o zi mai târziu realizez că sunt naivă, că aşteptările sunt ce? Sunt dorinţele mele vis-a-vis de ceilalţi. Dar continui să le am. Sunt aşa, un anume scop şi senzaţia că oamenii pot fi mai buni. Cred, deci, că oamenii se pot schimba. Sau nu?
Sunt nehotărâtă. Am nevoie de zece persoane care să mă ajute să iau o decizie şi apoi încă pe atât să mă asigure că totul o să fie bine dacă iau decizia respectivă. Sunt dependentă oricât mă doresc altfel. Şi mă doresc multe, multe.
Dă-mi un vis şi mi-ai dat totul. Nu-mi place realitatea, nu pot fi realistă şi asta deranjează. Dar e frumos să visezi.
Sunt optimistă atunci când e vorba de ceilalţi şi pesimistă când e vorba de mine. Situaţie complicată? Se rezolvă. Stai, e situaţia mea complicată? Ce mă fac?! Consiliu.
Mi-e frică. De întuneric, de înălţimi, de spaţii închise, de sânge, de singurătate. Câteodată şi de clauni. De când mi-am dat seama că cel din camera mea se uită urât la mine.
Sunt paranoică. Am un post-it în faţa mea pe care scrie " STOP BEING PARANOID ! ". Nu mă opreşte. Sunt o furtună, un amalgam, o incertitudine, o imprevizibilitate. Un artist neînteles, pasionată şi pasională, şi am nevoie de pasiune. De nebunie. De muzică, desen, cuvinte, noutate. Mă exprim mai bine în scris decât dacă m-ai confrunta faţă în faţă.
Sunt loială. Întotdeauna. Până şi cu cei care nu merită. Altruistă. Mă pun pe locul doi şi chiar şi alţii mă plasează acolo. Un copil.
Am un umor groaznic şi dau vina pe genele mele pentru asta. Serios, fac glume oribile.
Îmi place să ajut, mă face să mă simt utilă pentru că am nevoie să mă simt utilă. Am nevoie să aud întotdeauna cuvinte frumoase, dar nu în sensul în care aş cerşi complimente, pentru că nu le cred. Stau prost cu respectul de sine.
Înţteleg mai multe decât las să se vadă. Uit de la mână pân' la gură.
Vreau să aud sentimente, dar nu mă exteriorizez. Nu pentru că îmi place să analizez mai mult decât trebuie, ci pentru că vreau explicaţii. Nu pentru că îmi place să pun totul în anumite categorii - nu suport catalogarea. Ci pentru că vreau să ştiu ce te face pe tine să mă ţii lăngă tine şi pentru ce mă iubeşti. Să ştiu cine sunt.
Într-un final, sunt ridicolă.