Latenţă

M-am regăsit elementară în dimineaţa asta. Cu fereastra deschisă, cu vântul bătând prin aşternuturi. Visasem din nou că am reuşit să fug de voi în ambigen, unde să fiu doar eu cu id, eu cu pasiunile mele. De când mă ştiu mă visez aşa: liberă, deliberativă. Şi tot de când mă ştiu m-aţi trezit în cuşca anticipării voastre. Mi-aţi spus că aşa e bine, m-aţi desenat în forme improprii până am ajuns una cu şevaletul. Mercantil scop. Cu asta v-aţi învelit în fiecare noapte şi v-aţi convins că-i elegant.
Ascultă la mine, rău inferior. Eu şi Apollo evadăm şi de data asta nu va mai fi un vis. Mă veţi vedea alergând fără ca eu să privesc înapoi. Îmi veţi vedea doar spatele. Veţi vedea ce am văzut şi eu tot timpul ăsta, un ţarc de doleanţe. M-am îndemnat fără încetare să vă mărturisesc, acum cutez: întindeţi mâna spre mai mult, că nu v-o taie nimeni, smintiţilor. Decât voi înşivă.