Scriu ca să iubesc. Iubesc ca să scriu. M-am decupat în 35 de piese şi te-am rugat să mă-ntregeşti. Pare că a trecut un anotimp de-atunci, dar ai trecut doar tu. Am trecut noi şi ne-am păstrat. M-ai auzit, m-ai ocupat şi mi te-ai promis cum se promite sarea mării. Onest. 35 de piese mă formează acum pe mine prin ochii tăi: armonică, naturală, perfectă în imperfecţiunea mea - în cămaşă şi-atât.
Te-ai dezbrăcat de haine riguroase şi te-ai reflectat în mine, mi te-am făcut oglindă. Emoţie, te simt şi-acum stăruitor când îmi străbăteam degetele paşnic prin părul tău în timp ce tu îmi îmbrăţişai sufletul. Şi ce căldură degajai, ce pace să te am.
Îmi pare încă o joacă de copii când ne certam. Ce proşti îndrăgostiţi. Frumoşi proşti. Goi. Asişti la indignările mele ca la o piesă de teatru - mă savurezi, mă absorbi în tine şi mă faci senină. Împlinită. Femeie. Îmi eşti cocon de piatră preţioasă cizelată în noi, mă laşi să cresc. Creştem împreună explorându-ne. Ce peisaje, mă cutremur. Vibrez, şi-mi eşti vibraţie. Iar eu, ador.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu