Camera lui îmi era încă necunoscută, dar îmi plăcea să nu arăt că mă simt străină. M-am repezit la colecţia cu viniluri şi am găsit aproape instant ce căutam. Un relax. O armonie. Solomon Burke. Întotdeauna a avut gusturi muzicale bune. Nu ştiam dacă văzuse şi filmul, dar nu conta. Aveam de gând să transform momentul ăla în momentul nostru.
Dansează cu mine, am şoptit, şi i-am întins mâna. Era nedumerit, prea nesigur. Ştiam că vrea, dar nu ştiam ce urmează. Mi-a prins mâna şi ne-am lipit trupurile. Îl ghida ritmul şi el pe mine. Nu mai dansasem până atunci în faţa lui, dar mă simţeam senzuală. Ne-am balansat la unison cu mâinile ba încleştate, ba alunecându-ne prin locuri încă nedescoperite. Clişeic, atingerea lui electrizantă mă străbătea până în părţi despre care nu îndrăzneam să vorbesc cu voce tare, şi el citea asta în ochii mei. Trasa linii pe spatele meu şi mă făcea să tremur, mă strângea mai tare lângă el. Îl doream. Mă dorea. Dar melodia se terminase deja...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu