Ego narcotic. Cumplită zi, iar m-am avântat în stări catatonice. Ascultă-mă puţin. M-am pierdut ca mai-nainte, de data asta permanent. Ţi-am fluturat steagul şi m-am prefăcut că l-ai văzut, şi-am râs atunci ca un copil. Furtuna dinaintea calmului, care calm tot uită să vină. Şi tu eşti bine, şi eu sunt amorfă.
Stai puţin, unde pleci? Boarfă nenorocită, a spus, şi m-a pălmuit. N-am simţit, m-am amorţit de tine. Ca atunci când corpul îţi refuză o substanţă cu potenţialul să te facă bine. Ce mai e bine, luar-ar dracului...
Hai, du-te, du-te, pleacă. Să tragi zăvorul. Dar lasă perdelele trase, mă mai ascund puţin.
Bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu